Skip to content

Misiunea hărții politicii

okvivi edited this page Feb 14, 2012 · 11 revisions

Acest document își propune să definească viziunea hărții politicii. Este doar o viziune de ansamblu și o misiune pe termen lung, subliniind principiile care ghidează dezvoltarea acestuia mai degrabă decât planuri concrete în viitorul apropiat.

Un pic de context - (presa românească la pământ)

Transparența, informarea și înțelegerea scenei politice sunt piese esențiale ale democrației participative, iar mass-media românească eșuează lamentabil în îndeplinirea acestui rol.

Deasemenea, se remarcă în România o tendință de adunare a clasei politice sub o singură umbrelă în care "toți sunt la fel". Aceasta este îngrijorător pentru că atunci când toți par la fel cei corupți și slab pregătiți sunt la fel de buni ca oricare alții, ducând la alegeri bazate pe alte criterii decât competență și corectitudine.

Harta politicii își dorește să înlocuiască rolul pe care ar trebui să îl îndeplinească presa, devenind un punct de referință în înțelegerea scenei politice românești și a sublinierii diferențelor între politiceni.

Sunt două direcții prin care cred că acest scop poate fi atins:

Înțelegerea personalităților politice - (generarea automată de fact checking)

Un utilizator care caută să înțeleagă universul unui politician ar trebui să poate face asta complet, corect și cu referințe către sursa informațiilor, plus posibilitatea de a explora în detaliu anumite aspecte.

Harta va prezenta contextul prezent - evenimentele actuale în care este implicat, activitatea sa recentă, persoanele cu care este conectat și cum anume - și contextul trecut - un fel de resume relevant, când a fost senator, cum a votat, care este orientarea politică, ce declarații importante a făcut.

Pus în fața unei alegeri între doi politicieni, harta ar trebui să îți ofere toate informațiile pe baza cărora să poți face o alegere informată. Asta implică o imagine clară și completă a diferențelor între cele două personaje, extrăgând atât fapte (voturile și legile exacte pe care un parlamentar a votat) dar și înțelesul acestor fapte (de câte ori a votat cineva pro taxe, cât de liberal este în practică un parlamentar).

Pe lângă politica alegerilor, harta ar trebui să ofere și o platformă continuă pentru democrația participativă.

Între alegeri, omul de rând ar trebui să poată înțeleage chestiunile principale care îl privesc și să înțeleagă cine îl reprezintă și în practică, nu doar teoretic. Asta poate fi realizat prin interpretarea legilor, realizare de statistici agregate, analiza luărilor de cuvânt, analiza lucrărilor comisiilor parlamentare și prezentarea acestora într-un format accesibil și ușor de digerat.

În acest moment nu există nici o sursă care să fie măcare aproape de a oferi aceste răspunsuri, iar calitatea mass-mediei românești (care ar trebui să îndeplinească acest rol) este din ce în ce mai scăzută.

Înțelegerea evenimentelor curente din perspectiva știrilor - (generarea automată a unui New York Times)

Harta ar trebui să fie un ziar politic generat complet automat și exclusiv pe baza unui flux de știri obiectiv și complet (mediafax, associated press).

Un astfel de ziar poate fi mai bun decât 80% din jurnalismul românesc, care în prezent are un standard de calitate foarte jos.

Pornesc de la premiza că un articol bun înseamnă prezentarea faptului, împreună cu prezentarea contextului relevant despre personajele principale implicate în poveste plus contextul relevant în care apare povestea.

Exemplu: Un articol bun despre cum Mircea Geoană dorește majorarea salariilor profesorilor ar trebui să prezinte, pe scurt:

  • declarații anterioare pe acest subiect pe care le-a făcut Mircea Geoană
  • legile referitoare la majorarea salariilor și cum le-a votat senatorul Geoană
  • cine a mai propus majorarea salariilor și în ce context
  • care este nivelul salariilor în alte țări europene

Harta își propune generarea acestui gen de articole complet automatizat, pornind doar de la un flux de știri brut (mediafax). Acest lucru ar trebui să fie deja posibil cu tehnologii actuale și cu seturile potrivite de date (atât structurate cât și nestructurate), mai ales atunci când domeniul este limitat și bine definit (politica).

Harta își dorește să fie o alternativă automatizată la o bună parte din industria junalistică românească, în contextul în care întreaga industrie jurnalistică în forma actuală se întreaptă către o reinventare din temelii sau o prăbușire inevitabilă.


Mică anexă

(de citit doar dacă primele paragrafe ți-au stârnit interesul)

Presupuneri simplificatoare

Acest document face câteva presupuneri simplificatoare despre starea actuală și viitoare a politicii și a presei românești și ignoră intenționat detaliile legate de acestea.

Deși excepții există și problema este ceva mai complicată, eu sunt convins că problemele de fond extrase în acest document sunt corecte și detaliile pot fi tratate separat.

Astfel de detalii care merită analizate sunt

  • o analiză competițională,
  • studii de caz asupra a ce înseamnă un articol de calitate
  • studii legate de percepția utilizatorilor
  • un plan mai concret și o idee asupra a ce este realizabil și ce nu

Despre cui se adresează acest proiect

Targetul acestui proiect sunt oamenii care caută să înțeleagă politica românească, sau care puși în fața unor informații relevante sunt deschiși în a înțelege ce se întâmplă și deschiși la a le accepta ca adevărate.

Cu alte cuvinte, harta va fi inutilă celor care deja sunt convinși că le știu pe toate și nu sunt suficient de inteligenți să accepte că greșesc când sunt puși în fața unor informații care le contrazic convingerile.

Acesta este principalul punct slab al proiectului, marea majoritate a românilor par să intre în această categorie.

Experiența personală îmi spune că încă mai există și români care nu sunt din această categorie, dar până nu le vom oferi ceva care să li se adreseze nu putem ști câți sunt.

Despre salvarea sau înlocuirea jurnalismului

Ideea automatizării jurnalismului este un pic controversată și accept acest lucru. Industria jurnalistică poate fi împărțită în mai multe verticale separate (editorial, reportaj, jurnalism de investigație, senzațional, distribuție).

Unele din aceste verticale trebuiesc susținute și sunt probabil imposibil de înlocuit - de exemplu jurnalismul de investigație, în acest moment făcut doar de Academia Cațavencu - dar altele pot fi făcute mai bine în mod automat, probabil cu dificultate în țările cu mass-media matură, dar fără mare dificultate în România.

Deși ca target am pus scrierea automată a New York Times, cred că asta nu va fi posibil în următorii 50 de ani, însă scrierea automată a unui cotidian românesc este probabil posibilă în următorii câțiva ani cu investiția potrivită.

Ca dovadă, fă următorul experiment: apucă un ziar oarecare și citește câteva articole. Gândește-te bine ce procent din conținutul respectiv este faptul în sine, câte insight-uri originale sunt acolo, și ce alte fapte relevante și obiective ar fi fost probabil extrem de ușor de adăugat de către cineva inteligent. :-)

Un mic studiu de caz

Exemplu de articol prost: Ilie Morega: “Papagalul” de Dan Nica este vinovat pentru eşecul lui Geoană.

Este un articol despre declarațiile lui Ilie Morega, președintele PNL Gorj. La prima citire articolul pare să aibă sens, este declarația unui președinte de sucursală de partid.

Articolul și-ar schimba semnificativ semnificația în prezența următorului paragraf:

Ilie Morega este în acest moment deputat, cu 15% prezență la vot, care îl situează în cei 10% cei mai puțini prezenți deputați. În ultimii 20 de ani a făcut parte din 6 partide diferite, printre care PSD, PRM și PD-L. Este în prezent investigat în două dosare penale pentru dare de mită către ministrul Muncii.

Hotărârile legate de legea electorală sunt luate de primul ministru, însoțite de acordul președintelui BEC și al ministrului de interne (*).

Întreg paragraful este produs cu date existente în prezent pe pagina lui Ilie Morega de pe harta politicii.

(*) Nu sunt foarte sigur care este exact contextul luării a astfel de decizii, sau dacă într-adevăr pornesc la inițiativa primului ministru sau nu. Articolul eșuează complet în a oferi această informație, dealtfel ușor de aflat de cineva familiar cu lumea politică și foarte relevantă în a judeca dacă declarațiile lui Morega sunt sau nu absurde.

Percepția de deznădejde

O provocare importantă este sentimentul că astfel de date, analize, interpretări sunt minore și insignifiante în fața forțelor majore din politica românească, controlului media, manipulării poporului, apetitului pentru senzațional de prost gust al populației. Deși această idee mă preocupă, încă nu am un răspuns.

Sentimentul meu actual este că planul de mai sus are sens și este în mod obiectiv util și valoros. Speranța este că dacă voi construi ceva cu adevărat util, utilizatorii vor veni. Este o problemă de educație și de conștientizare a existenței unei alternative.

Date concrete despre existența audienței

Sunt două fapte concrete în care se ancorează acest proiect:

  1. Aproximativ 20.000 de utilizatori au vizitat statistica inițială despre prezența parlamentarilor în plen, făcută în Noiembrie 2008. Mesajul respectiv a devenit al 10-lea cel mai viral mesaj de pe blogurile românești din 2008. http://www.vivi.ro/blog/?p=1015

  2. După alegerile parlamentare, statistica ne arată că 10% dintre deputați ar fi putut fi schimbați cu doar 500 de voturi. http://www.vivi.ro/blog/?p=1340

Referințe

The rise of machine-written-journalism http://www.wired.co.uk/news/archive/2009-12/16/the-rise-of-machine-written-journalism.aspx